Studii Biblice - Proiectul Tyndale
acasa despre noi studiu biblic articole comanda contact

Nu există întrebări stupide?

„Când se va naşte copilaşul?” Ai pus vreodată această întrebare numai ca să regreţi profund câteva clipe mai târziu? Soţia mea şi cu mine ne-am hotărât să nu întrebăm niciodată o mamă care „pare să nască în curând” când se va naşte copilaşul. Cine nu ar fi stânjenit să audă de la „viitoarea mamă” că, de fapt, copilaşul este acasă cu tatăl lui. Astfel că întrebarea aceasta contrazice zicala conform căreia nu există întrebări stupide.

indicatorÎn slujba de predare, îi încurajăm pe elevi să pună întrebări, oricât de stupide ar părea acestea. Totuşi învăţătorii nu au libertatea de care se bucură elevii! Din nefericire, întrebările greşite, folosite de un învăţător în timpul predării, pot strica o lecţie de altfel bună. Este mai bine ca lecţia să nu conţină întrebări din partea învăţătorului decât să conţină întrebări greşite.
Ca învăţători, trebuie să ne construim atent întrebările, astfel încât să-i ajutăm pe elevi să mediteze la Cuvântul lui Dumnezeu şi să-l aplice.

Dacă doreşti ca lecţiile tale să aibă un rezultat bun, evită capcanele. În schimb, acordă atenţie semnelor care indică spre întrebări ce te vor ajuta să prezinţi eficient Cuvântul lui Dumnezeu şi-i vor ajuta pe elevi să-l aplice în viaţa lor.

Capcana 1: întrebări banale

„Întrebările banale” sunt întrebări pe care ar trebui să le eviţi, căci altfel vei deveni tu însuţi banal. Întrebările care necesită un răspuns evident sunt întrebări banale.

Niciunui învăţător nu-i place să pună o întrebare, ca mai apoi – în liniştea care se aşterne – să stea în faţa unei clase de elevi care-l privesc cu ochi sticloşi, fiind parcă în transă şi incapabili să vorbească. Pentru a evita această tăcere jenantă, învăţătorii pun deseori întrebări care, zicem noi, sunt la mintea cocoşului; de exemplu: „Pe cine iubeşte Dumnezeu? sau „Cine este menţionat în versetul 3?”

A pune întrebări care necesită un răspuns evident nu rezolvă problema tăcerii. Dimpotrivă, o complică! Adulţii nu răspund la întrebări evidente. De ce? Pentru că li se pare copilăresc să răspundă unor provocări atât de uşoare. Adultul nu răspunde, de regulă, unei întrebări care nu necesită un proces de gândire.

Evită capcana de a pune întrebări evidente care-i fac pe elevi să se simtă stânjeniţi.

Semnul 1: întrebări provocatoare

Lasă-i pe elevi să-şi folosească minţile. Pune întrebări care necesită analiză, concentrare, sintetizare, reflecţie sau opinie. Iată câteva exemple:

  • Analiză: ce a înţeles Cristos prin porunca: „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi?”
  • Concentrare: care sunt câteva modalităţi practice în care putem dovedi dragoste faţă de semenii noştri?
  • Sintetizare: tocmai am enumerat modalităţi în care putem dovedi dragoste faţă de semenii noştri. Care este trăsătura comună a acestor modalităţi?
  • Reflecţie: cum aţi dovedit dragoste faţă de semeni?
  • Opinie: care credeţi că e cea mai eficientă modalitate de a-i iubi pe semenii noştri?

Aceste tipuri de întrebări „stimulează” procesul de gândire al elevilor. Pune întrebări ca cele de mai sus, şi vei primi răspunsuri! Ba mai mult, îi vei angrena pe elevi în studiu şi vei mări posibilitatea ca, la sfârşitul lecţiei, ei să aplice adevărul din Cuvântul lui Dumnezeu.

Capcana 2: întrebări întortocheate

Observă feţele elevilor după ce lansezi o întrebare. Dacă nu au înţeles ce ai întrebat, se vor încrunta sau vor afişa expresia habar-n-am-ce-spui. Când acest lucru se întâmplă, nu da vina pe elevi. Probabil că întrebarea ta a fost prea complicată.

Iată un exemplu de o astfel de întrebare: dat fiindcă Isus ne spune să-i iubim pe semenii noştri şi toţi sunt semenii noştri, ce ar trebui să faceţi dacă, fiind la serviciu, vedeţi că cineva nu-şi iubeşte semenii – însă ar trebui să facă acest lucru, nu-i aşa? – şi nu aveţi certitudinea că persoana respectivă va accepta un sfat de la dv., întrucât nu sunteţi cei mai buni prieteni după cele întâmplate cu câteva zile mai devreme?

Întrebările complicate sunt asemenea drumurilor şerpuite. La începutul întrebării nu eşti sigur încotro te îndrepţi, iar la sfârşit, nu-ţi mai aminteşti de unde ai plecat.

Când foloseşti întrebări întortocheate, cei mai mulţi elevi vor fi la fel de confuzi ca tine. Prin urmare, te vor ruga să repeţi întrebarea – un lucru înspăimântător. Încercarea de a repeta o întrebare complicată este ca încercarea de a conduce în marşarier un autobuz pe un drum şerpuit. Mai întâi realizezi că nu poţi repeta întrebarea, fiindcă nici nu şti ce ai întrebat. Apoi, pentru a ieşi din această situaţie, cauţi o altă întrebare. Indiferent cât de bine ai formula noua întrebare, impactul acesteia este diminuat de prima încercare nereuşită. Confuzia creată poate răpi minute preţioase.

Evită capcana de a pune întrebări complicate care pot limita desfăşurarea lecţiei sau pot cauza întârzieri neplăcute.

Semnul 2: întrebări directe

Formularea întrebărilor clare, concise necesită timp. Învăţătorii care aşteaptă să ajungă în faţa clasei pentru a formula întrebări riscă să pună întrebări complicate.

Gândeşte-te din timp la întrebările pe care le vei folosi. Citeşte întrebările din manualul elevului şi pe cele din manualul învăţătorului. Sunt acestea adecvate pentru ceea ce doreşti să obţii? Trebuie să găseşti şi alte întrebări? Dacă da, scrie-le pe o foaie de hârtie şi planifică momentele în care le vei folosi.

Obişnuieşte-te să foloseşti întrebări simple, dar pline de înţeles. Planificarea întrebărilor te va ajuta să eviţi întrebările întortocheate şi va ţine tempoul lecţiei.

Capcana 3: întrebări obstructive

Când desfăşori o lecţie, ultimul lucru pe care vrei să-l faci este să opreşti cursul acesteia. O întrebare obstructivă va face tocmai acest lucru. Întrebarea obstructivă este aceea care necesită numai da sau nu ca răspuns şi care nu lasă loc altor discuţii.

Îţi place când cineva îţi pune o întrebare obstructivă? Cel mai probabil răspunsul tău la această întrebare este nu. Un răspuns deloc interesant, nu-i aşa?

Poţi remedia o întrebare obstructivă cerând elevului să explice de ce a răspuns da sau nu, însă acest lucru nu dă roade de fiecare dată. Îl pui pe elev într-o situaţie potenţial stânjenitoare atunci când îi ceri să explice pe loc răspunsul pe care l-a dat. Efortul lui de a da o explicaţie distrage atenţia celorlalţi elevi, care nu se vor mai concentra asupra lecţiei.

Elevii vor observa străduinţa celui în cauză şi vor decide să nu răspundă întrebărilor obstructive, pentru a evita explicaţiile.

Semnul 3: întrebări exprese

Foloseşte întrebările exprese, şi nu cele obstructive. Întrebările exprese îi determină pe elevi să se exprime direct. Acestea ţin tempoul lecţiei.

Spre exemplu, în loc să întrebi: „Doreşte Cristos să vă iubiţi semenii?”, întreabă: „Ce vă trece prin minte când vecinul dv. permite câinelui său să vă folosească peluza ca toaletă?” Observă că a doua întrebare oferă oportunitatea de a vorbi despre iubirea vecinilor dificili. Fiecare elev se poate identifica cu situaţii similare cu cea prezentată în întrebare. Întrebarea nu opreşte cursul lecţiei, ci îl accelerează.

Capcana 4: întrebări ocolitoare

Drumurile ocolitoare sunt, de regulă, cele mai atrăgătoare trasee. Cu toate acestea, dacă alegi un asemenea traseu, probabil că vei ajunge la destinaţie mai târziu sau nu vei ajunge deloc. Întrebările ocolitoare duc lecţia într-o direcţie în care nu ai intenţionat să mergi.

În procesul de predare, subiecte interesante şi uneori controversate se ivesc deseori. Ca învăţător, ai libertatea de a dezvolta aceste subiecte, punând întrebări. Totuşi, dacă duci lecţia într-o altă direcţie folosind întrebări ocolitoare, nu-i vei mai putea ajuta pe elevi să-şi însuşească Cuvântul lui Dumnezeu şi să facă o schimbare în viaţa lor.

Rezistă tentaţiei de a pune asemenea întrebări.

Semnul 4: întrebări-puntepod

Pune întrebări care slujesc ca punţi, aducându-i pe elevi din ce în ce mai aproape de momentul în care îşi vor însuşi Cuvântul lui Dumnezeu. În loc să urmezi traseul ocolitor, mai bine treci punţile care fac legătura cu drumul plănuit iniţial. Promite să te întorci cu o altă ocazie la drumul ocolitor şi păstrează direcţia.

Aceasta nu înseamnă că nu trebuie să te abaţi niciodată de la lecţia pe care ai intenţionat să o predai. Totuşi motivul devierii trebuie să fie mai mult decât simpla argumentare a unei chestiuni controversate sau dorinţa de a-i impresiona pe elevi cu cunoştinţele tale. Înconjururile care ajută la îmbunătăţirea cunoştinţelor elevilor – şi nu drumurile ocolitoare – sunt uneori necesare pentru a ajunge la destinaţie.

Dorinţa ta trebuie să fie ca, la sfârşitul lecţiei, elevii să fie impresionaţi de Cuvântul lui Dumnezeu şi de schimbarea pe care acesta o reclamă, şi nu de „peisajele” pe care le-au văzut pe drum.

Nu există întrebări stupide? Mai gândeşte-te. Asigură-te că întrebările tale îi ajută pe elevi să înţeleagă Cuvântul lui Dumnezeu şi să-l aplice în mod personal.

Provocare

Când te vei pregăti pentru lecţia următoare, scrie din timp toate întrebările pe care intenţionezi să le foloseşti. Evaluează-le. Ce fel de întrebări sunt? Te vor ajuta să-i duci pe elevi la destinaţia dorită.

Când vei preda lecţia, fă un lucru îndrăzneţ: cere unui elev să noteze toate întrebările pe care le vei pune. La sfârşitul lecţiei, ia lista cu întrebări de la elevul respectiv şi observă modul în care ai respectat planul. Cere elevului să evalueze succint felul în care întrebările tale l-au ajutat să înţeleagă şi să aplice pasajul biblic.